Cum sunt şantajaţi românii cu România

Am trăit s-o vedem şi pe asta. Cu unirea ne sperie acum nu numai comuniştii şi nostalgicii de toate soiurile, ci şi unii români care se pretind liberali şi proeuropeni.

De la un timp
încoace, Partidul Liberal se agită tare împotriva proiectului uniunii interstatale România-Republica Moldova, elaborat şi lansat de Partidul Naţional Liberal. Se acreditează ideea cum că planul peneliştilor s-ar constitui într-o primejdie mortală pentru Bucureşti, întrucât ar risca să federalizeze Ţara. Chiar aşa să fie? Haideţi să fim serioşi.

Avertismentele PL ori ascund o stratagemă, ori dovedesc ignoranţă şi o totală lipsă de înţelegere a realităţii. Citeşti basmul politic despre ungurii care ne aşteaptă după colţ pentru a ne sparge capul cu sentimentul nostru unionist şi te cruceşti. Aşa-zisa uniune interstatală nu are cum să federalizeze pe nimeni. La mijloc nu-i decât o alianţă strategică şi integraţionistă între două ţări care rămân independente. A încetat Belarus să fie stat unitar în cadrul uniunii interstatale cu Rusia? Sau România după intrarea în UE? Bineînţeles că nu. Pe de altă parte, să nu uităm că şi Basarabia, după actul Unirii din aprilie 1918, a avut un timp o anumită autonomie.

Nu sunt avocatul PNL ca să-l apăr în disputele sale cu alte partide. Iată de ce, dacă ar fi fost vorba de o simplă controversă politică, i-aş lăsa pe liberalii lui Mihai Ghimpu să le meargă limba în voia fanteziei lor rătăcitoare. Ei ne sperie, dar nouă, oricum, nu ne e frică. Iar cine se teme, n-are decât să scuipe în sân. Numai că bătălia spaimelor are, cred eu, şi nişte rosturi ascunse.

PL nu s-ar fi încurcat atât de mult dacă ar fi fost pace. Şi ar fi fost, desigur, pace, dacă nu-şi băga PPCD coada şi nu se făcea război. Se vede de la o poştă că apetitul năvalnic al lui Ghimpu şi Chirtoacă pentru ficţiuni politice este întreţinut cu bună ştiinţă de Roşca. Acesta le mediatizează generos mesajul în presa pe care o controlează. El, însă, precum bine se ştie, niciodată nu sprijină alte formaţiuni politice pe gratis sau din interes sportiv. Nu se leagă liderul PPCD cu te miri cine pentru a câştiga te miri ce. Sperietoarea de ciori instalată în lanul liberalilor dă apă la moara lui Voronin şi Roşca. Acestora, mai cu seamă, în perspectiva alegerilor locale, le convine orişice dezacord sau ceartă pe tema României.

Liderul PPCD, dacă vă mai amintiţi, a respins cu brutalitate, vara trecută, propunerile lui Traian Băsescu. Mai exact vorbind, ideea Bucureştiului ca Republica Moldova, sub o formă sau alta, să intre împreună cu România în UE. De atunci, PCRM şi PPCD, cel dintâi deschis, cel de-al doilea mai mult voalat, atacă la unison ideea unionistă care din nou, ca şi la începutul deceniului trecut, pluteşte în aer.

Şi încă ceva. Prin impacientarea românilor cu România ia sfârşit agonia unei obsesii numite Dorin Chirtoacă. Succesul lui în ultimele alegeri locale i-a alarmat mai întâi de toate pe cei din fruntea PPCD, deoarece rezultatul bun obţinut de el s-a datorat şi electoratului creştin-democrat. Dezamăgită de noul curs procomunist al partidului, o parte a acestuia a pariat pe tânărul şi carismaticul om politic. Chirtoacă devenea, astfel, un concurent de temut. De aceea, după cum arătam acum câteva luni într-o emisiune de la Radio „Vocea Basarabiei”, era de aşteptat să se încerce suprimarea lui politică. Dar nu oarecum, ci prin îmbrăţişare. Simte oare azi Chirtoacă, că a ajuns să fie strâns la piept?