"Nu m-as dezbraca niciodata pentru bani"

In 1999, la Campionatele Mondiale de gimnastica de la Tianjin, din China, un nume intra in istorie: Maria Olaru castiga titlul mondial la individual compus. Acelea au fost, de altfel, mondialele Mariei, medaliata, in plus, cu aur in concursul pe echipe si cu bronz la sarituri. La un an distanta, la Jocurile Olimpice de la Sydney, Maria a ajutat Romania sa castige titlul olimpic pe echipe, si-a trecut in palmares si o medalie de argint la individual compus, pentru a decide, apoi, ca a venit vremea sa renunte. Din acel moment, ea si-a concentrat toata atentia asupra scolii, a incercat, chiar daca nu a reusit, sa recupereze ceva din copilaria pierduta, pentru ca acum, la doi ani distanta, sa fie prezenta la Campionatele Mondiale de la Debrecen in postura de VIP si, uneori, de ziarista. - De ce te-ai retras din gimnastica, Maria? - Am avut mai multe motive. In primul si-n primul rand, am privit cu teama noul cod de punctaj si am crezut, am stiut ca nu voi face fata, mai ales ca eu eram foarte inalta pentru o gimnasta, iar acesta era un dezavantaj potrivit acestui cod. Apoi, aveam de vreo trei ani de zile mari probleme la coloana si am considerat ca gimnastica este doar o etapa a vietii mele, ca nu o sa fac tot timpul gimnastica si ca este mai bine sa am grija de sanatatea mea. - Daca ai avea de ales, te-ai mai apuca de gimnastica? - Greu de spus... Mi se pare o intrebare foarte dificila. Am avut de castigat de pe urma gimnasticii, si este un lucru bun, dar si sacrificiile au fost pe masura. Insa imi place gimnastica si cred ca m-as inhama din nou la ea. - Cum ti s-a schimbat viata dupa ce te-ai retras? - Mi-a luat foarte mult pana sa ma obisnuiesc cu aceasta libertate... Asteptam in fiecare dimineata sa sune telefonul si sa fiu chemata la antrenament. Chiar si acum, la atata vreme de la retragere, am o viata foarte ordonata, respect un program, asa cum mi se intampla cand eram gimnasta. Nu pot sa ma distrez si imi impart timpul intre scoala si casa. Mi se mai intampla sa ies cu prietenii, dar foarte rar, si imi dau seama ca tot visul meu de a-mi retrai copilaria pe care nu am avut-o cat timp am fost gimnasta nu o sa se intample. Dar viata mea merge inainte si sper sa recuperez de acum incolo. - Vorbesti de copilaria pe care nu ai avut-o. Este viata unei gimnaste chiar atat de plina de privatiuni? - Ca orice sport, si gimnastica este grea. Cere multa disciplina, mult bun-simt, educatie, si nu pentru ca eu am facut-o, dar cred ca gimnastica este unul dintre cele mai grele sporturi. Tot timpul te pregatesti si nu-ti permiti sa ai o pauza. Daca nu te antrenezi doua-trei zile, se simte imediat si ai nevoie de saptamani ca sa recuperezi. Gimnastica este un sport care cere tot timpul antrenamente. - S-a vorbit mult si despre greutatea pe care trebuie sa o aiba o sportiva si despre regimul alimentar drastic. S-a schimbat ceva in ultima vreme sau este la fel? - N-as putea sa spun ca regimul alimentar era drastic. Chiar in ultima vreme nici nu mai aveam retineri si noi ne faceam, singure, meniul. Dar nu puteam sa abuzam, sa ne batem joc de noi. Eram mari, ne dadeam seama ca ne facem rau si eram mult mai echilibrate. Stiam ce ne dorim si incercam sa realizam acele lucruri. - In ultimii ani, premiile oferite gimnastelor au fost din ce in ce mai mari. Tu poti sa spui, dupa o cariera de cativa ani, ca esti asigurata financiar pentru tot restul vietii? - Nu pot sa spun ca nu am nici o problema pentru tot restul vietii, pentru ca nu este o suma de bani chiar atat de mare, dar vreo zece ani pot trai linistita. Asta daca nu fac vreun abuz si imi bat joc de bani. Oricum, nu cred ca vreuna dintre fete poate sa spuna ca gimnastica nu i-a adus suficienti bani. - Ce optiuni are o fosta gimnasta pentru a-si asigura un viitor decent? - Depinde de ce alege fiecare. Sunt foste gimnaste care nu mai vor sa auda de gimnastica, ca si gimnaste care fac o facultate de sport si incearca sa imbine ceea ce au invatat din practica cu teoria. Dupa ce termini facultatea, poti sa devii antrenoare sau asistenta universitara. In ceea ce ma priveste, am ales sa fac si altceva in afara de gimnastica. Sunt studenta in anul trei la sport in Timisoara, dar si in primul an la stiinte economice in Bucuresti. Vreau sa vad, daca pot sa fac si altceva in afara de sport. De fapt, nu vreau sa vad, pentru ca sunt sigura ca pot sa fac si altceva, dar am nevoie sa mai invat multe lucruri. - O alta optiune, pe care au ales-o cateva din fostele tale colege, o reprezinta revistele pentru adulti. Tu te-ai dezbraca pentru bani? - Niciodata. Nu stiu daca se stie, dar anul trecut chiar am primit propunerea de a poza pentru "Playboy", dar nu am acceptat. Au insistat foarte mult, cateva luni de zile, dar degeaba. Nu mi se potriveste acest lucru si nu cred ca este singura cale de a face bani, in conditiile in care foarte multe fete s-au dezbracat pentru bani. Daca vrei sa faci bani, poti sa faci prin multe alte metode, mai ales ca noi avem si un mare atu, avem acest nume, care ne permite sa ne castigam existenta decent. - Totusi, nu exista o suma de bani de la care sa te gandesti ca ai putea sa pozezi dezbracata? - Nu, in nici un caz... Lumea ma stie pe mine ca gimnasta si cred ca mai rau mi-ar strica imaginea si impresia despre mine. Apoi, toata lumea ar ajunge la o singura concluzie: ca noi, gimnastele, suntem proaste, ca toate avem aceeasi minte si ca nu stim decat sa facem gimnastica si dupa aceea sa ne dezbracam. Pentru mine, lumea aceasta este paralela si nu as vrea niciodata sa ma intalnesc cu asemenea lucruri sau sa ma dezbrac pentru bani. Nu-mi sta in caracter si nu sunt facuta pentru asa ceva. - Si totusi, alte fete au facut-o. Ce crezi ca le-a determinat sa ia decizia aceasta? - Fara sa va suparati pe mine, as vrea sa nu comentez acest lucru. Este viata lor, sunt destul de mature sa gandeasca si sa stie ce este bine pentru ele, ce este rau. - Ai vorbit cu ele dupa ce au pozat? - Da, dar foarte putin, mai ales ca ele si-au schimbat telefoanele, apoi au plecat in Japonia, iar eu am venit aici, la Debrecen. - Stiu ca dupa ce te-ai retras ai mai fost invitata la cateva concursuri demonstrative. A fost, aceasta, o posibilitate de a castiga bani intr-un mod decent? - Sigur ca da. Imediat ce am renuntat, am avut invitatii la multe turnee demonstrative, in Italia, in Austria, in Franta, iar anul trecut, spre exemplu, am fost o luna in Austria si am antrenat niste fetite. Iar eu asta vreau sa scot in evidenta: poti sa te folosesti de numele pe care ti l-ai facut in gimnastica si sa castigi bani in alt fel. Este adevarat ca sumele castigate nu sunt la fel de mari si este mai greu sa antrenezi copii, decat sa faci un lucru atat de usor, sa te dezbraci si sa castigi incomparabil mai multi bani. Eu cred, insa, ca incetul cu incetul poti sa realizezi un lucru in viata, iar cu numele pe care il avem stiu ca ni se deschid multe usi in viata.