Micile solutii

So!" "As fi interesat sa stiu cum ati inceput", intreaba, in engleza, europeanul cu look british. Familia, inca tanara, din Fagaras incepe entuziasta povestea ei din ultimii zece ani. Lucrau in constructii si inainte de '90. Aici, in comuna Sercaia exista o fabricuta, mai degraba o hala cu cateva utilaje rudimentare care produceau dale de beton. La inceput au luat "fabricuta" in locatie. Au simtit ca e nevoie de tigle, de materiale de constructii. Prima lor masina a fost una nemteasca din 1927, pe care bunicul barbatului a tinut-o ascunsa intr-o capita. In '93 aveau noua angajati. Acum, la "Crispadin" au 45 de oameni si doua masini noi. Pe cea de-a doua masina, care face tigle din beton colorate, au putut s-o cumpere anul trecut din Austria cu banii pe care i-au obtinut printr-un program Phare. Acum ar vrea sa cumpere o masina din Italia, care sa dea o tigla si mai bine finisata, dar "inca nu stim cum vom gasi finantarea". "Urmarim toate programele Uniunii Europene si tot ce ar putea fi mai avantajos. Dobanda la imprumuturi e prea mare. Dar chiar daca a fost mai greu, noi in fiecare an am investit, sa stiti. Investim si investim; pana nu obtinem ce dorim, nu renuntam. Vrem sa fie asa cum e la dumneavoastra". Familia inca tanara de fagaraseni il prezinta apoi pe fiul lor, elev de liceu, care in vacante "munceste si el in fabrica si ia bani ca toti ceilalti". "Trebuie sa cunosc afacerea parintilor mei", spune in engleza baiatul. Ceva mai incolo, pe Valea Sebesului, o alta familie cu o noua poveste. El, constructor de hidrocentrale inainte de '90 si-a dat seama ce zona extraordinara e acolo pentru turism. Nu degeaba Nea Nicu avea cabana de vanatoare in zona. Si Adrian Nastase vine aici la vanatoare, a fost chiar la sfarsitul anului trecut. Intr-o poiana, inca izolata, au deschis o cabana, "Piscul Alb". Afacerea mergea si nu prea. Prin 2000 au zis sa incerce sa obtina fonduri nerambursabile europene. Au cheltuit bani cu o firma care sa le faca planul de afaceri, au depus "dosarul de aplicatie" pentru 34.000 euro (afacerea lor era estimata la 68.000, dar jumatate trebuia sa fie contributie proprie). Dupa care nu s-a mai auzit nimic. De Revelion au primit o invitatie la niste prieteni din America. Pana la urma s-au dus. Erau inca in America si au aflat ca li s-a aprobat dosarul. S-au intors. In iunie au primit prima transa - 17.000 euro. Restul de bani a fost dat de-abia dupa ce investitia pentru care s-au angajat fusese realizata - extinderea si dotarea pensiunii, construirea unei microferme pentru hrana naturala a turistilor, amenajarea unui lac pentru pastravi. In poiana unde prin fata cabanei susura Sebesul, iarna caprioarele ajung pana in fata usii si cainii sar sa rupa lantul simtind lupii, familia Miloiu (cei doi, parintii, bunicii) se lupta pentru afacerea vietii. La Ploiesti, un SRL a contribuit cu 191.508 euro si "Europa" cu 62.500 pentru a transforma un camin de nefamilisti intr-un hotel-restaurant de trei stele. Tot la Ploiesti, pentru afacerea "Inedit Untu SNC", UE a contribuit cu 37.000 euro la extinderea si modernizarea unei sectii textile in care isi mai gasesc de munca alte 10 femei. La Brasov, o societate ceva mai mare (un SA privatizat) a obtinut 60.000 de euro, bani folositi alaturi de contributia proprie pentru amenajarea unui laborator de control al calitatii medicamentelor. Vor nu doar sa imparta si sa distribuie, ci si sa produca medicamente - de la aspirina pana la antibiotice - pentru ca astfel isi pot creste profitul. "Am vazut un puternic angajament din partea oamenilor pentru initiativa privata", spune Jonathan Scheele, seful Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, dupa trei zile in care a vizitat, la fata locului, rezultatele unor proiecte finantate de UE. "Voi trebuie sa gasiti solutia si, daca aceasta se dovedeste viabila, UE va va ajuta", a mai spus ambasadorul Europei, vizitand apoi Tractorul si Roman Brasov. Mesajul sau era cat se poate de clar: mai aveti cateva zeci de milioane de euro (din programul Ricop), le puteti avea, Guvernul pentru a da plati compensatorii (si astfel, sa aiba o mai mica presiune sociala), iar autoritatile locale sa-l ajute "pe disponibilizat" sa inceapa o mica afacere, la care sa lucreze el, familia lui si poate cativa oameni fara locuri de munca... Cu o singura conditie - sa gasiti o solutie ca aceste intreprinderi sa traiasca singure, si nu pe banii milioanelor de romani. Dupa atatia ani in Romania, napadita de sute de strategii ale atator guvernanti, s-a vazut ca nu se pot pune pe picioare solutii "globale". Micile afaceri, prin care curajosii de la Sercaia, Piscul Alb, Ploiesti, Brasov cred ca li se va schimba viata, arata ca e aproape o crima sa pierzi banii veniti "pentru micile solutii".